Poezie - Adrian Sărmăşan - Volumul de poezie "Dacă vrei"

Prefaţă
Primul gând sugerat aproape automat de subiectul unei prefeţe la volumul de poeme "Dacă vrei" al lui Adrian Sărmăşan a fost asemănarea lui cu literatul francez Antoine de Saint-Exupery, atât în privinţa profesiunii civile , cât şi a delicateţii sufleteşti manifestate pe tărâmul beletristicii.
Dar dincolo de atare coincidenţă, am vrea să nu abordăm strict literar preyenta carte, ci mai degrabă să o angajăm ca pretext de vorbă asupra personalităţii autorului în integralitatea ei, parte din care se constituie, fără ca nicidecum să o consume.
Figură plurivalentă prin excelenţă, autorul dovedeşte multiple disponibilităţi în varii domenii şi cu distincte aplicaţii. De formaţiune aviator, cu logica traiectoriilor şi rigoarea matematică asimilate de timpuriu, a dezvoltat spontan înclinatie spre artele plastice, îndeosebi pictura şi design. O dovadă grăitoare în acest sens o constituie superba - astfel calificată de toţi colegii muzicieni - coperta realizată sub directa sa supraveghere şi îndrumare la albumul muzical personal "Oare...", editat în anul 2007 sub auspiciile casei de discuri EUROMUSIC.
Şi cu aceasta atingem dimensiunea forte a lui Adrian Sărmăşan, fie că ne referim la arta lui poematică, fie la cea componistică şi interpretativă. Într-adevăr, autorul face parte din stirpea rară a "cantautorilor", prin aceasta denominaţie întelegându-i pe cei ce singuri şi autonom îşi construiesc textele, cântecele, uneori chiar orchestraţiile, singuri se acompaniază instrumental şi îşi edifică tehnica interpretativă. Este un efort enorm la care puţini s-au încumetat, între ei numărându-se Dorin Liviu Zaharia, Nicu Vladimir, Vali Sterian. Asemeni acestor figuri emblematice ale genului folk de la noi, Adi Sărmăşan scrie aproape continuu la graniţa dintre text şi poezie, versurile sale putând inspira oricând linii melodice. Să notăm aici câteva caracteristici ce ne-au părut definitorii. Mai înainte de orice aş evidenţia sonoritatea "romance" a stihurilor, aerul lor uşor, dar insiduos, ascunzând abia întrezărite abia întrezărite profunzimi periculoase, repede acoperite. Ceva secret pare a se insinua mereu în subtextul versurilor, potenţând intimitatea lor melodică. Ne învăluie o sensibilitate discretă, rezervată, bărbătească, dublată de o tristeţe nedefinită şi calmă, acceptare a unei eterne despărţiri. Ar fi trudă zadarnică să încerc aici înscriereaacestor poeme stabilind cărei familii de autori, cărui curent şi căror tendinţe aparţin. De altfel, în general fiind considerat destul de orientat în domeniu, pot afirma că elita fenomenului folk, şi anume nobila gintă a cantautorilor, scrie astfel încât nu se poate întreprinde o analiză strict literară a producţiilor ei, căci fiecare cuvânt este însoţit de plurisemantismul lui sonor, ceea ce se întâmplă chiar şi atunci când textul nu a constituit subiectul unei partituri. Or, tocmai acest cântec în gând , cu tenta sa de mister, inefabil, indefinibil, dă nota particulară a versurilor ei în general, şi a celor aparţinând lui Adrian Sărmăşan în special.
Pentru orientarea în timp, să spunem că autorul aparţine generaţiei de artişti în care s-au evidenţiat Magda Puskas, Dinu Olăraşu, Cristian Buică, Tatiana Stepa, Emilian Onciu, Octavian Bud, etc. A fost un val al cărui număr de ordine nici nu mai contează, ingrat aşezat în peisajul cultural al vremii, dar dârz în bătălia pentru un loc sub soare. Războiul său s-a purtat nu doar cu obtuzitatea oficialităţii, ci şi cu legenda gata aureolată a primilor folksingeri, ca să nu mai amintim presiunea aspiranţilor sau pretenţiile şi superbia cutărui vector decizional.
Desigur, vremea monopolizării microfoanelor s-a dus. Sperăm deci în vânturi prielnice şi într-o nouă eflorescenţă a versului şi melosului autohton, perspectivă intru care volumul Daca vrei al lui Adrian Sărmăşan se întrevede a fi o încurajatoare prevestire.
Horia Stoicanu

Alergam desculţ..

Adrian Sărmăşan - 19 martie 2011

‎...Alergam desculţ după stele...
Nisipul începuse să ardă ...tare,‎
Atât de tare alergam, ...
Că seara se făcuse,...târziu...
‎...,Nu mai simţeam durerea din tălpi ‎
Stelele se asezau cuminţi la locul lor...
Cele de pe nisipul galben se mutau în Ursa Mare...,
Aproape de umărul tău stâng...,
...Acolo a început toată povestea asta nebună...
Foarte demult mi-am dorit sa fiu regizor, cred că da
Sentimentul mă va urmări neîncetat,...
Simţeam patima pentru viaţă...,
Care ar fi fost alături de tine...
Toate lucrurile sunt de vină...
Chiar toate ...şi...
Poate misterul trecut din...,
...Acea vară exotică...
...Petrecută departe de mine...
Aproape sufletului meu..., pierdut‎
Oare cine mai ştie ?...‎
Ştii ce mă nelinişteşte ?...
Felul în care mă trezeşti...
Felul în care mă priveşti...
Felul în care îmi vorbeşti...
Toate felurile ...care...,‎
‎ Întrebările sunt vinovate....,
Ele duc povara...
‎ Raspunsurilor ascunse în ...noi‎
Cărui cer tribut să-i plătim ? ‎
...cui îi pasă...